Edit Vinter & Theodora Scurtu
RO
Țesăturile variate pe care le-au găsit în casele localnicilor- de la mileuri la covoare, au prins formă în lucrările pe care le-au realizat în rezidență. Pentru ele este important ca obiectele țesute să nu dispară și vor să arate că pot fi aduse în prezent și de ce nu, în viitor:
" Lâna este adesea lăsată pe margine de drum sau pe dealuri de către ciobani pentru că ei cred că e inutilă, ceea ce e păcat. Prin tehnici de împîslire poți realiza tot felul de obiecte dacă ești creativ. Poți face păpuși de casă, dar acesta este doar un mic exemplu.
Lucrările noastre finale vor fi inspirate din ceea ce am văzut în sat. Sunt realizate prin tehnici de brodat și împâslire.
Le veți vedea în expoziția finală care urmează!"
EN
The various types of textiles they found at the locals homeplaces- from doilies to carpets, had inspired them to create their art works. It is important for them that the act of making textile objects to be remembered and they want to show that you can bring it into the present day and why not, in the future:
" Wool is too often thrown on the side of the road, or left onto the hills by the shepherds, because they think it is useless. Through wool and wool-felting you can make various objects if you are creative. You can make home-made dolls, but this is just a small example.
Our final works are inspired by what we saw in the village and they will be made out of different techniques like embroidery and wool felting.
You'll see them in the final exhibition!"
Aceștia sunt tinerii artiști care au fost selectați pentru această ediție ȘAH. Mai jos, puteți afla informații despre ei, proiectele și experiența lor din Hundorf.
“Am lăsat spațiul să mă ghideze, ca o călăuză, fără a avea o destinație sau un scop final. Am lăsat spațiul să îmi devină casă. Am aflat că străzile erau cândva pline de care cu boi și locuitorii trăiau într-o comunitate unită.
Am mâncat măceșe, am dormit sub stele și am strâns pietre. Am îmbrățișat locul și oamenii cu toată iubirea mea.”
”Neluțu așteaptă următoarea plecare la muncă într-o țară care să îl plătească suficient cât să își termine casa, deși îl doare să își lase copii în urmă. M-a emoționat afecțiunea pe are o manifestă constant pentru copii lui. Am intrat și în universul celor mici, mult mai inocent și mai crud, am observat relațiile dintre ei."
“Simt nevoia să dau credit Bisericii Evanghelice. Să ai un loc ca acesta în care să pictezi se simte mai bine decât lucrul obișnuit în atelier. Deși biserica nu mai este folosită pentru ceremonii religioase, spațiul poartă amintirile sașilor care se adunau și se rugau aici. În prezent, el poartă și aminirile artiștilor care se adună și împărtășesc aici o experiență spirituală proprie."
"Dacă proiectul Lifelike început cu Pablo în Polonia a fost mai ușor de abordat, fiind vorba de totemuri de vânătoare lipsite de viață ce și-au găsit loc de veci o bucătărie sau un hol maiestuos, aici la Hundorf este vorba de relații cu animale ce se desfășoară în timp real, cu acțiuni și consecințe prezente, unde trebuie să îmi găsesc alt loc, altă poziționare -în primul rând interioară."
,,Într-o vineri după amiaza, am văzut un grup de adolescenți tatuați jucând fotbal în locul lor preferat- spatele unei școli vechi unde copii și adolescenții se joacă împreună. Apoi am zărit o bunică stând în fața casei ei mâncând înghețată la vafă făcută în casă.”
Marlene Klauser locuiește în Berlin și este fascinată de istoria celui de Al Doilea Război Mondial din Germania. Proiectul ei a pornit de la descoperirea unor manuscrise vechi scrise de străbunicul ei, jurnalist politic în acea perioadă. Ea vrea să înțeleagă mai bine cum se raportează noua generație de tineri din Hundorf la propria lor istorie de familie.
“Dacă Hundorf ar fi o mamă, părul ei ar mirosi a gem de caise, mâinile ei arse de soare ar lucra cu neastâmpăr, iar ochii i-ar fugi după tot ce mișcă în ograda ei.“
"Fabrica de clepsidre de la Hundorf e aparent faimoasă în tot județul. Dealurile sunt pline de nisip, care absoarbe timpul din jur. Zilele sunt incandescente și scapă printre degete."
Maria Guțu explorează de mai mulți ani prin fotografiile ei conceptul de “ acasă” . Practica ei este bazată pe fotografia documentară din care reiese implicarea empatică pe care o are față de oamenii a căror viață o surprinde cu aparatul foto. În cadrul rezidenței își propune să documenteze diferite aspecte ale vieții satului Hundorf și să implice comunitatea, în special copii, în realizarea lucrărilor finale.
Mara Oglacki este un artist multi-media care își propune în cadrul rezidenței să realizeze atât cercetare fotografică, cât și animație video. Proiectul presupune o reinterpretare subiectivă a istoriilor personale ce aparțin localnicilor, în relație cu diferite spații din sat.
Eva Chapkin experimentează în special cu tehnici de colaj, iar ca nou rezident ȘAH își propune să capteze poveștile locuitorilor într-o serie de colaje, pe care vrea să le transforme ulterior într-o carte.
Amândouă au studiat design textil, iar în cadrul rezidențelor noastre vor să ducă mai departe cercetările lor despre tehnici tradiționale textile în contemporaneitate.
Amândouă au studiat design textil, iar în cadrul rezidențelor noastre vor să ducă mai departe cercetările lor despre tehnici tradiționale textile în contemporaneitate.
Proiectele realizate în cadrul rezidențelor Ș.A.H., cât și opiniile rezidenților participanți, nu reflectă în mod automat poziția Asociației Acasă la Hundorf față de subiectul prezentat. ȘAH este un proiect care oferă șansa tinerilor artiști de a se exprima într-un context necenzurat și liber.