Lavinia Lazăr, născută în 1995 la Suceava, a absolvit Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași, Facultatea de Teatru, specializarea Teatrologie și Jurnalism teatral, apoi a urmat masterul intitulat Management și Antreprenoriat artistic în cadrul aceleiași universități. Pe parcursul anilor de studii a coloborat cu ziare, platforme online, reviste, unde a publicat diferite texte cu specific teatral (interviuri, cronici, articole). De asemenea, a lucrat în calitate de reporter de televiziune în Iași, pe urmă, ca secretar de redacție la o editură ieșeană. A participat la diverse festivaluri de teatru din România în funcție de redactor, a făcut voluntariat la festivaluri de muzică și de teatru și nu în ultimul rând lucrează la trei manuscrise legate de o culegere de interviuri publicate de-a lungul studenției, la transcrieri de emisiuni dedicate actorilor, regizorilor români și la un studiu legat de viața și traseul romilor din țară. Ultima cercetare a determinat-o să continue demersul și munca pe teren și în cadrul Rezidenței artistice de la Hundorf, unde va analiza atât părerile și viața romilor de aici, cât și a celorlalți localnici. Un jurnal tip mărturie, concretizat, apoi, în Colonia Artiștilor într-un reportaj.

Pentru mine, experiența din cadrul Rezistenței Artistice "Acasă la Hundorf" este una mai mult decât memorabilă pentru că a fost vorba despre comunitatea din Viișoara. Un loc în care am pășit pentru prima oară. Un loc unde mă aștepta o casă superbă, cu multe piese de mobilier foarte bine conservate. Un loc în care discurile cu Nichita Stănescu la pick-up au stârnit multă meditație, atât de utilă. Aici, lumea (atât cât am putut eu să o descopăr la pas) e pașnică și gânditoare. E apăsată de gânduri, dar cu un crez puternic că Dumnezeu îi iubeste. În cele două săptămâni pe care le-am petrecut aici cu colegii, am întâlnit povești de viață triste sau redate cu frică, curcubeu în trei zile consecutive, grădini cu bujori sau crini, căpșuni dimineața, ploaie deasă la amiază, nori apocaliptici seara, sunetul clopotelor noaptea. Am descoperit cele două zone supranumite "Țigănime". Erau ieșiți în fața porților și a fost o abordare care a devenit organică. Când spun Hundorf, spun liniște, dorința de renaștere, troițe la tot pasul, cinci cimitire, produse locale, puține vaci, mulți câini, oameni charismatici, sociabili care se opresc din treburile lor și stau de vorbă în tihnă. Am impresia că nu se mai grăbesc către nicăieri. Hundorf - un colț de lume în care sașii au dispărut, iar românii sunt mai puțini. Romii, cealaltă comunitate pe care am analizat-o pe teren a fost una liniștită, cu dorință de a povesti, cu demnitate și cu respect. Nu au obiceiuri sau tradiții ca alții, nici costume specifice, ci o viață adunată cu de toate. Mai mult decât experiența profesională, am legat și prietenii, sper eu pentru totdeauna.

  • Facebook Social Icon
  • Instagram Social Icon

acasalahundorf.ro | residency | nature | art