Miruna Radovici are o înclinație către redarea unui univers ce cuprinde elemente autoreferențiale, ironice, momente introspective, pe care le transpune vizual printr-o multitudine de medii, menite să ilustreze circumstanțe ale intimității, probleme existențiale, toate sub egida atmosferei private a subiecților.
Mirosul de fân îl înspirăm
în acelasi plămân comun .
Discuțiile cu Iris și Tudor au lăsat loc de sedimentare, iar întâlnirea a picat foarte bine, după o săptămână în care lucrurile s-au manifestat mai degrabă în cadrul prieteniilor pe care le-am legat cu celelalte rezidente.
În perioada mea de ședere acolo am apucat să mă acomodez cu un spațiu alternativ pe care l-am perceput ca fiind idilic și m-a transpus într-o atmosferă mai puțin explorată în sensul că, prin plasarea practicii mele într-un loc cu un flux mai redus de informație și „publicitate” am reușit să izolez mai bine sunetele, elementele și interacțiunile pe care le-am întâmpinat.
Trecerea de la vară la toamnă se face mai domol la sat, soarele arde mai blând iar aerul este mai dens. Pe mine m-a ajutat să resimt mai puțin evident tranziția la următorul sezon iar prin interacțiunea cu sătenii am accesat inclusiv mai multe forme de comunicare.
M-a emoționat faza cu destinația,
care e de fapt satisfactia călătoriei.
