"O casă cu o atmosferă caldă și primitoare ce păstrează multe amintiri și tradiții. Inspirație și calm se pot regăsi în orice colț al casei și al satului liniștit."

"Un loc mic, o experiență mare și clipe de inspirație cu care nu cred că m-aș putea întâlni în altă parte."

‍

"O experiență ce mă așteptam să fie o adevărată provocare, în final a devenit o sursă nelimitată de idei pe care le explorez în continuare."

"Cum ne uităm la moarte și cum se uită moartea la noi?"

"În timpul rezidenței noastre – spun „noastre” pentru că am călătorit în trei: eu, soțul meu și Aurora, bebelușul nostru, în „timp” (nu în vârstă!) de trei luni (explicație: toți cei cu care ne-am întâlnit în Hundorf au întrebat „Și cât timp are fetița?”) – m-am întrebat, la un moment dat, dacă noi locuim satul ori satul ne locuiește pe noi. Cred că această întrebare s-a născut pe măsură ce ne-am imersat în spațiul gospodăriei, care, treptat, a devenit și familiar și familial. Hundorf a însemnat pentru mine o explorare a înăuntrului și a în afară-ului, și o imersiune în două copilării – a fetiței mele, precum și o copilărie fictivă, care a făcut să renască în mine emoția lemnului, a dantelelor, a macrameurilor, a florilor uscate și a fotografiilor vechi."

"Un loc în care tradițiile sunt încă vii și unde am găsit inspirație din abundență. A fost o gură de aer proaspăt. Casa a însemnat pentru mine foarte mult și a fost locul în care am găsit toate elementele ce au construit proiectul meu."

"Acasă e acolo unde e linșitea, iar liniștea am găsit-o aici, la Hundorf. Două săptămâni pe care le voi prețui și păstra cu mare drag, două săptămâni în care am legat prietenii nemaipomenit de frumoase, și în care mi-am resetat busola interioară, spre a mă purta spre noi meleaguri creative."

"Un loc liniştit, în care am căutat şi am găsit inspirație. De la mic la mare, camera mea, grădina, satul şi dealurile, au fost surse pe care le-am descoperit pe parcurs şi pe care le am tradus în limbajul meu artistic."

"Relația dintre lumi (medii), dintre idei și intenții clare și nealterate decât de cântul satului și strânsoarea stelelor. Ne-am debarasat de impresii ori alte prejudecăți și am îmbrățișat, astfel, sinceritatea, umilința, firescul și oamenii."

(Alina) "Hundorf este locul care mi-a dăruit libertatea de a mă dedica în totalitate filmului. Căutând un subiect pentru documentarul meu, am înțeles că tot ce trebuie să fac este să mă las purtată și să caut fără întrerupere."

(Ioana) "Hundorf a fost un spatiu al intalnirilor cu oamenii. Sa intru in universul lor a fost o invitatie spre a iesi din zona de confort, iar timpul petrecut cu ei a fost mai important decat actul de a filma in sine."

"Acasă la Hundorf a fost un loc de joacă unde am găsit în fiecare zi pe cineva dispus să lovească mingea cu mine. Prin poveștile lor, sătenii mi-au arătat un mod simplu de a vedea lumea, simplitate care relaxează și eliberează, dar e tot mai greu de găsit, cel puțin la oraș."

"Cele două săptămâni au trecut... nu s-au schimbat multe despre mine, poate foar faptul că nu am avut răgaz să mă plictisesc. Am urcat pe deal la un mormânt, am vorbit cu doamna învățătoare, am fost duminică la biserică, am dus clătite la Nelu și am primit în schimb cea mai buna mancare de fasole. Printre vizitele nenumărate la Mărioara, Veturia, Rodica, Saveta și lala Cornelia am admirat multitudinea de țesături care formează universul material din case și am ascultat poveștile fiecăreia cu interes. Mi-am pus la bătaie capacitățile de comunicare și le-am modelat în tehnica interviului. Totul a fost liniștit, calm și călduros cu mici scăpări emotive ce au contribuit la tabloul de sentimente pe care le-am simțit Acasă la Hundorf."