Ioana Rusu is a visual artist from Iasi, Romania, currently a 2nd year master's student in the photo-video department. Her artistic practice gravitates between reality and fiction, contextualizing elements corresponding to daily life on a mental, constructed territory. She approaches artistic mediums as tools for shaping human perceptions, focusing on anthropological, psychological themes that are generally related to her interest in how memory, trauma or introspection works.
Ioana Rusu este o artistă vizuală din Iași, România. În prezent este masterandă în anul al II-lea la Secția Foto-Video. Practica sa artistică gravitează între realitate și ficțiune, contextualizând elemente corespunzătoare vieții cotidiene pe un teritoriu mental, construit. Abordează mediile artistice ca instrumente de modelare a percepțiilor umane, concentrându-se pe teme antropologice, psihologice, care sunt în general legate de interesul său pentru modul în care funcționează memoria, trauma sau introspecția.
Starting from the search for absence in the rural space, Ioana Rusu focuses her attention on a 9-year-old girl, Monica, who becomes the main character of an experimental film. The film takes place in an abandoned school in Hundorf, where it follows the little girl as she returns to this location that was once part of her life.
The film explores the ambiguity of a happy childhood through Monica's gestures and drawings – which the artist interprets – and, on the other hand, problematizes certain aspects encountered in rural education. The text is a selection of excerpts from the poems of Andrei Gabriel Nicolae, written during the two weeks of the residency, which Ioana has recontextualized in her film.
Pornind de la căutarea absenței în spațiul rural, Ioana Rusu își concentrează atenția asupra unei fetițe de 9 ani, Monica, care devine personajul principal al unui film experimental. Realizat într-o școală abandonată din Hundorf, proiectul urmărește comportamentul fetiței reîntoarsă în acest loc care odată a făcut parte din viața ei.
Filmul explorează ambiguitatea unei copilării fericite prin intermediul gesturilor și desenelor Monicăi – pe care artista le interpretează – iar pe de altă parte problematizează unele aspecte întâlnite în educația din mediul rural. Textul este o selecție de fragmente din poemele lui Andrei Gabriel Nicolae, scrise în timpul celor două săptămâni de rezidență, pe care Ioana le-a recontextualizat în filmului ei.
.jpg)
The idea of my project was looking at absence as a general topic, starting from my own experiences in the country. The background in Hundorf made me initially research migration, I worked with two families where there were children and so I started to spend more time with them. Later I changed my thoughts, I was influenced by these interactions. Then I saw the opposite of everything the villagers said "that they have no future". It wasn't the explanations of a failed system that inspired me, but the honest words and wishes they shared with me in the workshop or when I was drawing in the kitchen at home.
Ideea proiectului meu urmărea absența ca subiect general, pornind de la propriile mele experiențe la țară. Contextul din Hundorf m-a făcut să cercetez inițial migrația, am lucrat cu două familii în care erau copii și așa am început să petrec mai mult timp cu ei. Ulterior mi-am schimbat gândurile, am fost influențată de aceste interacțiuni. Atunci am văzut opusul la tot ce spuneau sătenii „că nu au niciun viitor”. Nu explicațiile despre un sistem eșuat m-au inspirat, ci cuvintele sincere și dorințele pe care mi le împărtășeau la atelier sau când desenam în bucătăria de acasă.
I started observing Monica, she is 9 years old and I asked her to draw her wishes and I would guess them for her. She was among the first people to tell me about the old school. I was so curious to find out what was left there after Monica vividly drew it and outlined many butterflies on the facade. That's when I got the idea to combine children's drawings with reality. I continued with the workshop where I gave the children topics such as: favorite place, wishes, people, all related to the village and their experiences. In the last week I started filming. I went with Monica to the old school and saw her nostalgically, nothing looked like the drawing, just a big paper butterfly that was in a classroom.
At Hundorf I relived the ambiguity of a happy childhood. It was a full period, which I felt was constructive for my artistic journey.
Am început să o observ pe Monica, are 9 ani și am rugat-o să-și deseneze dorințele, iar eu să i le ghicesc. Ea a fost printre primele persoane care mi-au povestit despre școala veche. Am fost atât de curioasă să aflu ce a rămas acolo, după ce Monica a desenat-o vivid și a conturat pe fațadă mulți fluturi. Atunci mi-a venit și ideea de a combina desenele copiilor cu realitatea. Am continuat cu workshop-ul unde le dădeam copiilor teme precum: locul preferat, dorințe, persoane, toate în legătură cu satul și cu experiențele lor. În ultima săptămână am început să și filmez. Am fost cu Monica în școala veche și am văzut-o nostalgică, nimic nu arăta ca în desen, doar un fluture mare din hârtie care era într-o sală de clasă.
La Hundorf am retrăit ambiguitatea unei copilării fericite. A fost o perioadă plină, pe care am simțit-o ca fiind constructivă pentru parcursul meu artistic.
Ioana Rusu este o artistă vizuală din Iași, România. În prezent este masterandă în anul al II-lea la Secția Foto-Video. Practica sa artistică gravitează între realitate și ficțiune, contextualizând elemente corespunzătoare vieții cotidiene pe un teritoriu mental, construit. Abordează mediile artistice ca instrumente de modelare a percepțiilor umane, concentrându-se pe teme antropologice, psihologice, care sunt în general legate de interesul său pentru modul în care funcționează memoria, trauma sau introspecția.