Părăsește România în anul 1965 pentru a se stabili la Paris. Se implică în viața artistică pariziană unde, în 1970, are o expoziție la Muzeul de Artă Modernă (ARC). Colaborări cu ”Galerie des Maîtres Contemporains” din Aix en Provence, mai multe expoziții la galeria „Bourg de Four” din Geneva. Expune și în alte centre artistice Europene, dar rămâne un solitar și un artist credincios drumului ales. 

”Pictura a fost pentru Victor Cupșa întotdeauna nu un scop în sine, ci un mijloc de a  modela și de a face vizibile ideile. Cu fiecare pânză Victor Cupșa dovedește că ”a văzut idei”, cum ar fi spus Camil Petrescu. Și că încearcă, folosind aproape impropriu uneltele pictorului, să îi facă și pe alții să le vadă. (...) ”Sensul picturii trebuie să fie întotdeauna dincolo de ea” spune acest straniu teoretician, pe care l-am auzit o dată spunând într-un muzeu ”Istoria artei este istoria decadenței artei”, și de atunci de câte ori parcurg în vreun muzeu al lumii înșiruirea de secole de frumusețe (...) nu pot să nu-mi amintesc acea observație profund masochistă și să nu-i recunosc tulburătorul sâmbure de adevăr.

”Nu pot să concep pictura altfel decât ca pe un act de credință. Din nefericire, o dată trecută de poarta atelierului ea devine, în cel mai bun caz, fenomen cultural, dacă nu cumva mijloc de propagandă politică sau pur și simplu marfă”, mai spune acest artist care nu obișnuiește să se flateze nici pe sine, nici pe ceilalți, și al cărui singur scop este să exprime inexprimabilul. Pentru că impresia care persistă neliniștitor la contemplarea operelor este că nu frumusețea este scopul lor, mai mult, că frumusețea îi este indiferentă autorului, ea se naște doar ca o realitate colaterală din tensiunea de a spune ceva de nespus.”

Este doctor în artele vizuale, istoric și critic de artă. Printre instituțiile în care a lucrat se numără Muzeul de Istorie și Artă al Municipiului București, Muzeul Național de Artă al României, Muzeul Național al Literaturii Române. A fost profesor invitat  în cadrul Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică I. L. Caragiale, Facultății de Istoria Artei, Universitatea București, Departamentului de Arhitectură Peisageră, Biodiversitate și Horticultură Ornamentală, Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară și conferențiar universitar la Facultatea de arhitectură, Universitatea Spiru Haret. A publicat numeroase volume: Ștefan Szönyi, monografie, Editura Institutului Cultural Roman, București 2017, bilingv română și franceză; Corneliu Michailescu. Călătorie prin imposibilul cotidian, Editura Institutului Cultural Roman, București, 2013, bilingv română și engleză;  Atelierul. Modelul. Artistul, catalog, editura MNAR, Bucureşti 2008, Constantin Artachino, catalog, Editura MNAR, București, București, 2004; Vasile Popescu, catalog, Editura MNAR, Monitorul Oficial, 1998; Octav Băncilă, monografie, Editura Meridiane, București, 1987; Ruxandra Dreptu, Denia Mateescu: Culorile grădinii în peisajul românesc 1850-1955, catalog, MNAR, Bucureşti, 2006, bilingv – român-francez; Ruxandra Dreptu, Mariana Păvăloiu: Dimitrie Ştiubei, editura Muzeul Național Cotroceni, Bucuresti, 2014, bilingv: roman-englez; Erwin Kessler, Ioana Vlasiu, Ruxandra Dreptu, Gheorghe Vida, Culorile avangardei. Arta în România 1910 -1950, Editura ICR, multilingual: german, englez, roman, francez, spaniol. În prezent lucrează la monografia Alexandru Phoebus și monografia Gheorghe Iacob. Premii și distincții: Premiul Academiei Române „George Oprescu” pentru monografia: Corneliu Michăilescu. Călătorie prin imposibilul cotidian; Premiul Ministerului Culturii pentru redeschiderea Galeriei Naționale (colectiv); Premiul Margareta Sterian (colectiv); Premiul Unesco pentru excelență.

S-a născut în anul 1957 în localitatea Pucioasa, jud. Dâmbovița.În anul 1982 a absolvit secția Grafică, Institutul de Arte Plastice  „Nicolae Grigorescu”, iar din anul 2008 este Doctor în Arte Vizuale.În prezent este lector la Universitatea Națională de Arte din București, secția Grafică, iar în anul 2000 înființează și conduce, până în anul 2008,  Biroul Erasmus pentru proiecte europene.Anca Boeriu  este membru U.A.P din 1999, iar din anul  2016 este Președintele Filialei de Grafică București. Este membru fondator în Asociația Internațională Prietenii Muzeului Național de Artă al României, membru al Asociației Internaționale MitOst Germania, delegat pentru Romania al Trienalei de Gravură de la Chamallier, Franța, iar din anul 2014 este inițiatorul și coordonatorul BIPB-Bucharest Internațional Print Biennale.Dintre premiile primite menționăm  premiul UAP pentru Curatoriat în anul 2017 iar în anul 2014 Premiul pentru Grafică.Expozițiile personale cele mai importante din ultimii ani sunt ,,Reconstrucție sentimentală” - Galeria Galateca 2017, ,,Atelier de vise”, - Galeria Senso  2016, iar în anul 2015 a avut o serie de manifestări dintre care menționăm ,,Atelier de gânduri ”- Centrul Cultural Palatele Brâncovenești, , Rememorări” -  Centrul Cultural Tel Aviv Israel și expoziția ,,Impresii” - Galeria Fantom, Berlin.

După absolvirea Liceului de Artă din Galați, a studiat la Universitatea de Arte ,,George Enescu’’ - Iași,  Facultatea de Arte  Plastice, Decorative si Design, susținând examenul de licență in 1980. In ultimul an de studii a deschis prima expozitie personală, foarte bine întâmpinată de critica de specialitate. Din anul 1990 este membru definitiv al U.A.P. din Romania. Începand cu anul 2000 este profesor la Departamentul de grafica al Universitatii de Arte din Iasi. În 2004 a obținut titlul de doctor in estetică – filosofie  cu teza Filosofia artei în estetica lui Arthur Danto. Între anii 1993-1998 a fost președintele Uniunii Artiștilor Plastici  filiala  Iași, iar în prezent este membru în Consiliul de conducere al U.A.P. filiala Iași  Creația sa se manifestă în multiple direcții, exprimate în tehnici diferite: desen, gravură, pictură, obiect, instalație. Între anii 1980 - 2019 a deschis mai multe expoziții personale în România, la Iași, București, Timișoara, Suceava, Bârlad, Vaslui, Tecuci iar din 1990 în Republica Moldova, Austria, Italia, Franța, Israel, Germania. A participat la peste 300 de expoziții colective în țară și în străinătate (Republica Moldova, Canada, Germania, Italia, Franța, Ungaria, Brazilia, Cehia, Croația , Belgia, Olanda, S.U.A. Rusia). A obținut mai multe premii naționale, dintre care Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler pentru întreaga activitate artistică acordat de Președinția României si Premiul National pentru Grafica - 2016 acordat de Uniunea Artiștilor Plastici din România. Începând cu anul 1996 este curatorul  expoziției cu caracter național ,,Erotica” iar din 2010 a bienalei naționale ,,Salonul de Desen”. Lucrările sale se află în muzee de artă din România și în multe colecții particulare din țară, Europa , S.U.A și Australia. În anul 2005,la Editura Artes din Iaşi i-a apărut cartea „Estetica analitică: Arthur Danto”,  iar în momentul de față se află în lucru volumul „Punct,linie,suprafață. Note despre desenul contemporan ”, Editura Performantica, Iaşi. La aceeași editură în 2013 a apărut albumul de autor „MOTOR” conținând prezentarea în imagini însoțite de texte explicatve si critice, a parcursului lucrării monumentale personale (250 metri pătrați) de la Clubul MOTOR din Iași.

Este regizor și lector universitar doctor la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași. Cu o experiență didactică de cincisprezece ani, predă regie și vorbire scenică.Cuvântul este preocuparea ei centrală, cuvântul teatral, poetic, muzical. De altfel, teza ei de doctorat, susținută în 2010 și publicată în 2016, cu un cuvânt înainte de David Esrrig, poartă titlul La limita cuvântului. Despre cuvântul poetic în teatru.Absolventă de regie și actorie, a făcut „ucenicie” câțiva ani la „Athanor”, școala de teatru din Germania condusă de profesorul și regizorul David Esrig, care a marcat teatrul românesc atât prin spectacolele de dinaintea plecării din țară, cât și prin metoda sa de teatru – o adevărată gândire teatrală și existențială, dezvoltată de-a lungul anilor și cu care a reinfuzat mediul teatral-pedagogic românesc după revenirea sa constantă din anii 2000, în special prin atelierele susținute. Întâlnirea cu metoda lui David Esrig a contribuit atât la formarea, cât și la cristalizarea gândirii teatrale a Dumitrianei Condurache.Interesată de teatrul antic și de marea dramaturgie, ca sursă de spiritualitate și inspirație, D. C. se apleacă mai ales asupra dramaturgiei necesare, cea a textelor consistente și a temelor mari, incluzând dramatizările.Dintre spectacolele și studiile scenice semnate de D. C. spicuim: Domnișoara Christina, după Mircea Eliade, Galeriile Pod Pogor Iași, Cassandra, Medeea – studii de teatru antic, medeea. o mamă, spectacol-atelier pe teme și texte de teatru antic cu marionete; Luna în apă, după Yasunari Kawabata, Hamlet.atelier, Șampanie roz, după S. Beckett (Ateneul Tătărași, Iași), Sfârșit de partidă, după S. Beckett, Zilele tânărului regizor (proiect susținut de Centrul Cultural Francez Iași), 2015, Teatru Fix Iași; Conversație nocturnă cu un om demn de dispreț, de Fr. Dürrenmatt, spectacol-lectură în cadrul Festivalului Internațional pentru Publicul Tânăr de la Teatrul Luceafărul, Iași, 2014; Insultă la public, de Peter Handke, un proiect InterDramText, suținut de Forumul Austriac, la Uzina cu Teatru a Teatrului Național din Iași, 2015, Lupta cu orașul, recital-colaj din poezia lui Matei Vișniec, în cadrul zilei dedicate scriitorului la Librex 2017.

Filolog, cu o experiență de peste 15 ani în comunicarea proiectelor culturale, implicată în structurarea și implementarea de proiecte naționale și europene derulate de instituții teatrale din București, Târgu Mureș, Cluj, Timișoara, precum și de Ministerul Culturii și UNITER Este interesată și a fost implicată în proiecte de promovare culturală și acțiune socială (participarea României la Expoziția Mondială 2005, Aichi, Japonia, Areal, proiecte URBACT) A fost implicată în proiectele de formare profesională inițiate și susținute de prof.univ. dr. David Esrig și Academia de Teatru și Film ”Athanor” din Germania, ateliere derulate în România și Germania (2006 – 2012). Acum activează la UNITER, fiind implicată în comunicarea programelor anuale ale Uniunii. Iniţiator și creator al conceptului AREAL (un spatiu geografic cuprins intre Sighisoara si Mediaș, cu o traditie puternică și un patrimoniu bogat si divers) concretizat prin derularea mai multor proiecte de dezvoltare regională finanțate de către Fondul Cultural, INTERREG și URBACT. Inițiator și coordonator al  ”Școlii de-Acasă”, demers focusat pe conceptul ”acasă”, ca spațiu fertil de dezvoltare artistică