"Despre adolescenţii din Viişoara. O primă impresie I-am urmărit la atelierele organizate de Mecca, Pia şi Elisa şi la spectacolul de la biserica evanghelică. O primă impresie este că se bucură să fie unii cu alţii, au simţul umorului şi o inocenţă pe care tinerii care trăiesc în oraş o pierd mult mai devreme. Mai aproape de ei Am încercat să aflu care este universul lor, discutând în pauzele dintre repetiţii şi într-o noapte, sub salcia de lângă şcoală. Este un loc unde îşi dau des întâlnire, pentru că nu au un spaţiu unde să fie împreună. Aceasta este de fapt una din marile lor suferinţe. Şi-ar dori să se adune la baluri, cum făceau pe vremuri părinţii lor. La un moment dat au găsit o casă părăsită. Vecinii de alături i-au lăsat s-o folosească, numai că s-au opus cei de vizavi. Este o problemă pe care, în opinia lor, ar putea-o rezolva doar primarul. Dar şi în legătură cu acesta au un mare „Of!”. Vor să-l schimbe. Nepărat! „N-a făcut nimic pentru Viişoara!” Compară satul lor cu altele din zonă unde s-au construit şcoli, parcuri, fabrici. Ar vrea şi ei o şcoală nouă. Unii chiar ar dărâma-o pe cea existentă, deşi acceptă că dacă ar fi consolidată şi renovată în întregime, ar mai putea fi folosită. „Dar mai bine, alta nouă!” insistă un băiat. „Cu termopane!” Identific dorinţa de schimbare. Este caracteristică tinerilor din toate vremurile. Dar ce ar face ei dacă, peste câţiva ani, ar trebui să administreze comuna Viişoara? Pia le propune să organizeze alegeri, iar adolescenţii intră bucuroşi în joc. Se anunţă trei candidaţi, cu programe pe termen lung, care vin în faţa electoratului. Nici unul dintre ei nu are drept de vot, dar peste câţiva ani, ce este acum o simplă simulare ar putea deveni realitate. Alegătorii le pun întrebări, vor să ştie cum va fi gestionat banul public. Nu se lasă păcăliţi de sloganuri care nu au în spate o strategie clară. Sunt speranţe că cel puţin în partea aceasta de ţară, pomenile electorale nu vor avea succes. Câştigă detaşat o fată, pentru că are proiectul de comună cel mai coerent. Va construi o şcoală nouă, grădinţă, un cinematograf, o fabrică, un parc, va consolida bisericile şi chiar va pune bazele unui spital. Jocul continuă. Satul are noi actori. Ei, cei din 2027. Sunt întrebaţi cum se văd peste zece ani, într-un chestionar propus de cei trei tutori (Mecca, Pia şi Elisa). Cei mai mulţi se gândesc la ce profesie sau meserie vor să îmbrăţişeze. „Invăţătoare, educatoare, doctor, avocat... cioban...”. Un tânăr însă răspunde sec că peste zece ani se vede „un adult responsabil”. Internet, facebook şi nopţi în care se povesteşte până în zori vs. Munca în gospodărie Smartphone-ul este un accesoriu obligatoriu al generaţiei lor. Recunosc că petrec mult timp navigând pe internet, au pagini de facebook şi fac postări. Uneori îi prind zorile căutând în lumea virtuală sau pur şi simplu „vorbind” unii cu alţii „pe Mess”. Aflu de la ei că din faţa Primăriei poţi avea acces gratuit la internet wireless. Obişnuiesc să meargă acolo seara. Este un alt loc de întâlnire. Ii întreb dacă vor să vadă filme. Mă gândeam la nişte seri de vizionări la şcoală. Nu se arată prea interesaţi. Câţiva ar veni, dar să fie comedii sau filme de acţiune, nu drame şi nici horror, pentru că nu le plac. Observ că preferă activităţile interactive. Chiar dacă se reduc la simple postări pe internet, acestea generează reacţii – Like-uri, Comentarii, Distribuiri. Cineva a văzut şi-şi exprimă părerea, iar de aici poate porni un dialog. Le place să comunice, dar cu toate acestea nu sunt foarte uniţi. Aflu că mai este şi un alt grup decât cei care se adună în mod obişnuit la Salcia de lângă şcoală, care le strică petrecerile de sub cerul liber. Se pare că nu-i puţin lucru să prinzi un loc nici aici. Inţeleg de la ei că ar avea nevoie ca adulţii sau măcar un părinte „cool” să-i ajute cu această problemă. Singuri nu ştiu de unde ar putea să-nceapă. Munca în gospodărie Intrebaţi de tutori dacă muncesc în gospodărie cei mai mulţi sunt evazivi. Ajută la micile treburi de pe lângă casă, unii şi la îngrijirea animalelor sau a grădinilor, dar nu sunt la fel de solicitaţi ca părinţii lor la aceeaşi vârstă. De altfel, nici sătenii de azi nu mai sunt atât de dependenţi de ceea ce produc în propria curte. In comună sunt magazine de unde poate fi cumpărat aproape tot ceea ce au nevoie, chiar şi zarzavaturile pentru ciorbă, care pe vremuri se găseau în orice grădină. Este o tendinţă a satului de a se apropia de modul de viaţă de la oraş, iar adolescenţii se înscriu în această tendinţă."
