“Am lăsat spațiul să mă ghideze, ca o călăuză, fără a avea o destinație sau un scop final. Am lăsat spațiul să îmi devină casă. Am aflat că străzile erau cândva pline de care cu boi și locuitorii trăiau într-o comunitate unită.
Am mâncat măceșe, am dormit sub stele și am strâns pietre. Am îmbrățișat locul și oamenii cu toată iubirea mea.”

”Neluțu așteaptă următoarea plecare la muncă într-o țară care să îl plătească suficient cât să își termine casa, deși îl doare să își lase copii în urmă. M-a emoționat afecțiunea pe are o manifestă constant pentru copii lui. Am intrat și în universul celor mici, mult mai inocent și mai crud, am observat relațiile dintre ei."

“Simt nevoia să dau credit Bisericii Evanghelice. Să ai un loc ca acesta în care să pictezi se simte mai bine decât lucrul obișnuit în atelier. Deși biserica nu mai este folosită pentru ceremonii religioase, spațiul poartă amintirile sașilor care se adunau și se rugau aici. În prezent, el poartă și aminirile artiștilor care se adună și împărtășesc aici o experiență spirituală proprie."

"Dacă proiectul Lifelike început cu Pablo în Polonia a fost mai ușor de abordat, fiind vorba de totemuri de vânătoare lipsite de viață ce și-au găsit loc de veci o bucătărie sau un hol maiestuos, aici la Hundorf este vorba de relații cu animale ce se desfășoară în timp real, cu acțiuni și consecințe prezente, unde trebuie să îmi găsesc alt loc, altă poziționare -în primul rând interioară."

,,Într-o vineri după amiaza, am văzut un grup de adolescenți tatuați jucând fotbal în locul lor preferat- spatele unei școli vechi unde copii și adolescenții se joacă împreună. Apoi am zărit o bunică stând în fața casei ei mâncând înghețată la vafă făcută în casă.”

Marlene Klauser locuiește în Berlin și este fascinată de istoria celui de Al Doilea Război Mondial din Germania. Proiectul ei a pornit de la descoperirea unor manuscrise vechi scrise de străbunicul ei, jurnalist politic în acea perioadă. Ea vrea să înțeleagă mai bine cum se raportează noua generație de tineri din Hundorf la propria lor istorie de familie.

“Dacă Hundorf ar fi o mamă, părul ei ar mirosi a gem de caise, mâinile ei arse de soare ar lucra cu neastâmpăr, iar ochii i-ar fugi după tot ce mișcă în ograda ei.“

"Fabrica de clepsidre de la Hundorf e aparent faimoasă în tot județul. Dealurile sunt pline de nisip, care absoarbe timpul din jur. Zilele sunt incandescente și scapă printre degete."

Maria Guțu explorează de mai mulți ani prin fotografiile ei conceptul de “ acasă” . Practica ei este bazată pe fotografia documentară din care reiese implicarea empatică pe care o are față de oamenii a căror viață o surprinde cu aparatul foto. În cadrul rezidenței își propune să documenteze diferite aspecte ale vieții satului Hundorf și să implice comunitatea, în special copii, în realizarea lucrărilor finale.

Mara Oglacki este un artist multi-media care își propune în cadrul rezidenței să realizeze atât cercetare fotografică, cât și animație video. Proiectul presupune o reinterpretare subiectivă a istoriilor personale ce aparțin localnicilor, în relație cu diferite spații din sat.

Eva Chapkin experimentează în special cu tehnici de colaj, iar ca nou rezident ȘAH își propune să capteze poveștile locuitorilor într-o serie de colaje, pe care vrea să le transforme ulterior într-o carte.

Amândouă au studiat design textil, iar în cadrul rezidențelor noastre vor să ducă mai departe cercetările lor despre tehnici tradiționale textile în contemporaneitate.

‍