Perioada de două săptămâni petrecută în Hundorf a fost marcată de impresia unui echilibru constant. Echilibru între sat și prezența mea în el, între oameni și contextul în care am ajuns toți să activăm.

„Experiența avută la Hundorf ne-a fascinat pe fiecare în parte într-un mod pozitiv. Faptul că am luat contact cu oamenii locului, că am intrat în casele lor, că ne-au invitat la masă și că ne-au împărtășit momente din viața de familie, de la propriile nunți și nu numai, ne-a creat un alt tip de comunicare și de apropiere. Dincolo de subiectul cercetării noastre am plecat îmbogățiți sufletește că am putut cunoaște o altă lume, una magică desprinsă din povești poate de mult uitate. Pentru noi Hundorf va ocupa un loc aparte în suflet. Plecăm cu gândul că timpul ne va aduce iarăși aici, iar oamenii pe care i-am cunoscut ne vor primi „ca acasă” de fiecare dată.”

Discuțiile cu Iris și Tudor au lăsat loc de sedimentare, iar întâlnirea a picat foarte bine, după o săptămână în care lucrurile s-au manifestat mai degrabă în cadrul prieteniilor pe care le-am legat cu celelalte rezidente. În perioada mea de ședere acolo am apucat să mă acomodez cu un spațiu alternativ pe care l-am perceput ca fiind idilic și m-a transpus într-o atmosferă mai puțin explorată în sensul că, prin plasarea practicii mele într-un loc cu un flux mai redus de informație și „publicitate” am reușit să izolez mai bine sunetele, elementele și interacțiunile pe care le-am întâmpinat.

Trecerea de la vară la toamnă se face mai domol la sat, soarele arde mai blând iar aerul este mai dens. Pe mine m-a ajutat să resimt mai puțin evident tranziția la următorul sezon iar prin interacțiunea cu sătenii am accesat inclusiv mai multe forme de comunicare.

Experiența rezidenței a fost totodată puternică, nuanțată, alienantă, înduioșătoare, liniștită și motivantă pentru mine. Cred că efectele ei asupra mea o să se facă simțită în feluri discrete pe care nu pot să le prevăd acum. În orice caz, a marcat pentru mine întărirea și clarificarea unor direcții și instincte, atît dintre cele pe care le aveam anterior, cît și descoperite în Viișoara.

"Experienţa cu satul a avut pentru mine o intensitate aparte. Timpul a trecut foarte repede, ca prin magie.  Am observat că s-a creat repede un ritm între mine și loc ca într-un dans pe care l-am simțit natural și am lăsat locul să vorbească cu mine fără să-i impun anumite idei şi planuri prestabilite pe care le aveam de acasă. Am ascultat ce are locul de zis şi ce-mi poate dărui și astfel am intrat într-un workflow foarte natural în care ştiam instinctiv ce am de făcut, ce funcţionează pentru proiectul meu şi ce nu. Ceea ce m-a surprins a fost faptul că după câteva zile ajunsesem să gândesc cu vocea oamenilor din sat în mintea mea, iar vocea mea dispăruse. Atunci am realizat că locul are un fel subtil de a te acapara și de a te completa dacă îl lași."

E fantastic cum, deşi, fizic, am stat aproape constant în acelaşi loc timp de două săptămâni, am trecut prin cele mai diverse stări şi etape. Proiectul s-a dezvoltat organic. Unele direcții nu au mai avut sens în ansamblu, pe altele le-am descoperit abia când am început să lucrăm, iar la finalul rezidenței ne-a rămas doar de pus unele elemente cap la cap.

Hundorf a fost pentru mine o experiență completă- am cunoscut niște oameni extraordinari, am locuit într-un loc magic și peste toate astea am fost acolo să fac ce îmi place. Chiar dacă planul inițial nu a fost urmat pas cu pas, bucuria de a experimenta și de a lucra ghidat de impulsul momentului a fost de neprețuit. Mai mult, simt că am găsit noi zone și modalități de expresie pe care să le explorez în viitor.

Au fost 2 săptămâni fantastice în care am simțit că s-a dilatat timpul și că am trăit cât în 2 luni. Și a fost un privilegiu si o bucurie să împart timpul și spațiul cu Maria și Eduard, doi oameni excelenți și admirabili!

"Participarea în cadrul acestei rezidențe mi-a oferit șansa să întâlnesc persoane grozave, fie că au fost alți rezidenți sau săteni de la care am cumpărat de-ale gurii.  Oamenii au fost curioși să vadă cu ce idei nebunești mai vin artiștii în satul lor. " (Alexandra)

"A fost o experiență plăcută și nouă pentru mine. Am invatat si experimentat lucruri la care nici nu m-am gândit atunci când m-am inscris. Daca as mai avea ocazia, cu siguranță as mai repeta aceasta experienta. Ii încurajez pe toti cei care vor sa participe sa o faca pentru ca nu au nimic de pierdut ci doar de castigat." (Anca)

Mă uit la cele două săptămâni ca la un proces continuu de asimilare, mereu incompletă, dar foarte generoasă, a mea de către sat şi viceversa. Dezmeticire, potolire, renunţare, integrare, ascultare, ascultare, sunt cuvinte cheie ale rezidenţei mele, cu mult accent pe cele din urmă, două sfaturi similare venite de la doi oameni diferiţi, care au dat şi startul şi au enunţat şi concluzia experienţei mele.

‍